Timpul de expunere este perioada de timp in care obturatorul aparatului foto ramane deschis pentru ca lumina sa ajunga la senzor.

Viteza este masurata in secunde si fractiuni de secunde.Timpul in care senzorul este expus la lumina poate fi de la cateva secunde pana la viteze extrem de rapide de 1/8000.

Deasemenea, fiind una din componente principale cu care poti controla cantitatea de lumina, aceeasi expunere poate fi determinata prin combinatii diferite de diafragma si timp de expunere. De exemplu poti mari diafragma cu o treapata, poti mari si timpul de expunere tot cu o treapta si astfel vei avea aceeasi cantitate de lumina. Concret poti trece de la o diafragma de f/1.4 si timp de expunere 1/80 la diafragma de f/1,8 si timp de expunere 1/60.

In modul de fotografiere manual al aparatului se selecteaza atat diafragma cat si timp de expunere. Pentru incepatori exista si modul de fotografiere Tv/S  (unde se ajusteaza manual doar timpul de expunere) sau AV/A (unde se ajusteaza manual doar diafragma) – vezi mai multe aici.

In functie de ce se fotografiaza trebuie discutate cateva aspecte tehnice. Daca timpul de expunere este prea lung pentru a obtine o imagine clara  si nu doriti sa schimbati diafragma, puteti alege o sensibilitate ISO mai mare.

De exemplu daca ISO 400 necesita un timp de expunere de 1/30, fotografiile in care subiectii sunt aflati in miscare vor iesi neclari, deoarece exista un risc de miscare al camerei (de aceea pentru viteze mici de expunere de sub 1/60 este recomandat trepied).

In general camere foto digitale ofera o calitate buna a imaginii chiar si la un ISO de 3200; iar intre cele doua valori sunt 3 trepte. In exemplul nostru putem ridica valoarea ISO la 3200 iar timp de expunere la 1/250, valoare suficienta pentru a ingheta miscarea. Este posibil ca la aceasta valoare ISO zgomotul sa reduca din calitatea imagini dar nu se va regasi neclaritate cauzata de miscarea aparatului.

Cum utilizez timp de expunere in practica.

Asa cum am precizat, in functie de viteza aleasa putem avea imagini inghetate sau miscate, lucru foarte bun din ambele puncte de vedere.

Timpul de expunere lent este bun in cazul in care fotograful doreste realizarea unei imagini pe timp de noapte, prin pastrarea luminilor dar cu evidentierea unu subiect clar.

Deasemenea pentru a ingheta o imagine, depinde foarte mult de viteza subiectului. Pentru a ingheta pasul unui om in mers aveti nevoie de 1/60. Pentru fotografierea unui porumbel in zbor sau a unei masini in miscare aveti nevoie de  timpi mai scurti de 1/1000.

Revenind la fotografierea pe timp de noapte, chiar daca in conditii de lumina slaba scadem timpul de expunere la cateva secunde chiar, apare riscul de a iesi poza miscata. Acest risc creste cu atat mai mult cu cat distanta focala a obiectivului este mai mare. Recomandat ar fi, chiar daca exista Stabilizator de Imagine la obiectiv, sa folositi un timp de expunere cel putin egala cu distanta focala (daca aleg sa fotografiez la o focala de 125 mm ar trebui sa am cel putin 1/125) altfel utilzeaza un trepied sau sa te ajuti de obiecte fixe din jurul tau pentru a pastra aparatul nemiscat.

Timp de expunere de cateva secunde (subiectul este nemiscat insa lumina de la farurile masinilor este continua).

Invatarea selectarii diafragmei corecte este o abilitate importanta in fotografia creativa. Utilizare corecta a diafragmei te va ajuta in compozitia finala si in obtinerea expunerii dorite.

Diafragma este deschizatura irisului care determina cantitatea de lumina ce va trece prin obiectiv catre senzor.

Marimea acesteia este indicata de numarul F care exprima dimenziunea deschiderii irisului in raport cu distanta focala a obiectivului: F/4 arata ca diametrul diafragmei este egal cu distanta focala a obiectivului impartita la 4.

Numerotarea cu F este relativ greu de inteles datorita relatiei inverse : cu cat este mai mic numarul F, cu atat este mai mare diafragma si invers. O diafragma mare ( f/1.4) permite sa ajunga mai multa lumina la senzor. O diafragma mica (f/22) micsoreaza cantitatea de lumica care ajunge la  senzor.

Obiectivele, in general, sunt marcate cu dimensiunea maxima a diafragmei. Astfel numarul F este folosit pentru a indica aceasta valoare. Pentru obiectivele fixe vei intalni valori mari ale diafragmei (f/1 sau f/1,2) insa in cazul obiectivelor zoom aceasta valoare este ceva mai ridicata datorita complexitatii (f/2 sau 2.8)

Profunzimea de camp si diafragma

Asa cum am spus, pe langa cantitatea de lumina, diafragma afecteaza si profunzimea de camp.

Utilizarea unei valori mari a diafragmei va produce o profunzime restransa a campului (doar cateva elemente vor avea claritate – portret); o diafragma mica va produce o profunzime mare a campului (toate obiectele care se gasesc in imagine au o claritate mare – peisaje).

Fotografie de portret (separarea subiectului de fundal)  VS  Fotografie de  arhitectura (toate detaliile sunt clare)

 Valoarea ISO reprezinta sensibilitatea la lumina a senzorului camerei. Toate aparatele foto dispun de valori ISO rezonabile insa DSLR-urile profesionale pot avea o gama de valori mult mai larga.

Sensibilitatea la lumina sau ISO ar trebui sa fie familiara fotografilor mai ales celor care au folosit camerele cu film. Se cumpara un film pentru zi cu o valoare a ISO scazuta sau pentru noapte cu sensibilitatea la lumina a senzorului foarte mare. Acum este mult mai usor deoarece valoarea se modifica din aparat chiar si la fiecare poza, nu trebuie sa mai schimbi filmul:).

Cand se foloseste  sensibilitatea la lumina ridicata, senzorul devine farte sensibil la cantitatea de lumina, permitand utilizarea unui timp de expunere mai rapid sau unei diafragme mai mici. Pe scurt, in conditii de lumina slaba, ar trebui sa avem o valoare ISO ridicata.

Pentru fotografierea in timpul zilei afara, se foloseste in general o valoare a ISO mica, de 100. In interior sau in conditiile de lumina slaba valoarea poate merge de la 400 la 1600. Exista insa situatii in care aceste valori nu sunt suficiente, mai ales in fotografierea pe timp de noapte cand avem nevoie si de un timp de expunere rapid pentru a nu avea o poza miscata.

Diferenta intre aparatele profesionale si cele de uz normal se vad in astfel de conditii, de exemplu, avem plaje de reglare ale ISO de la 100 la 51.200, insa limitele pot fi modificate iar sensibilitatea la lumina a senzorului  poate fi extinsa printr-o valoare a ISO de pana la 204.800 (Canon EOS-1DX).

Sensibilitatea ISO si timpul de expunere

In general este de preferat sa avem o valoare ISO cat mai mica, pentru a asigura o calitate buna a imaginii, deoarece zgomotul care apare sub forma de granule pe imagine creste atunci cand sunt folosite valori mari ISO pentru sensibilitate la lumina.

Termenul de “cat mai mica” difera de la camera la camera. O camera entry-level se va descurca destul de bine cu valori ale ISO si de 800. Acest zgomot poate fi redus usor si in timpul post procesarii insa nu as vrea sa ne bazam pe asta.

In practica valoarea ISO depinde de timpul de expunere. In cazul in care fotografiem pe intuneric avem nevoie de o valoare ridicata  ISO si un timp de expunere mare sau un ISO scazut si … un trepied pentru a putea evita miscarea imagini la timp lent de expunere.

Valoare ISO poate fi folosita in diferite combinatii, de exemplu daca nu vrem modificarea diafragmei si avem o expunere de 1/125 si ISO 100 imaginea va avea aceasi lumina cu o expunere de 1/250 si ISO 200.

Prima imagine are ISO 100, f/5.6, 1/350 s , a doua imagine are ISO 1600, f/5.6, 1/4000 s iar a treia imagine este o comparatie

insa a unei parti din fotografie vazuta 100%. Imaginea fiind marita se poate vedea diferenta de ISO dintre cele doua.

Vezi si Modurile de masurare a expunerii sau Natura luminii in fotografie